Dragă cititorule, abia aștept să auzi despre prima mea experiență legată de Școala LaRuxa.
Imediat după ce am aflat de această școală minunată de la sora mea mai mare, mi-am anunțat prietenii despre ea ca să se înscrie și ei. După scurt timp am intrat cu toții în prima grupă a școlii de la cursul Friendship.
Am fost întâmpinată de cea mai caldă și primitoare atmosferă, pot spune că am fost destul de impresionată. Cursul a început în forță cu cele mai mari hohote de râs. Pe la jumătatea primei ore pot spune că eram foarte mândră de mine că încă nu mă făcusem de rușine.
Puteam să fac pariu pe tot rozul din lume că o să o dau cumva în bară cu cunoștințele mele foarte limitate în tainele Zoomului, dar s-a întâmplat ceva la care chiar nu mă așteptam. Fix când credeam că totul merge ca la carte și că nimeni nu și-a dat seama că abia știu cum să-mi dau pe mut microfonul, a venit un val de rușine maximă peste mine… Presupun că acum te gândești la cele mai penibile scenarii posibile în timpul unui curs pe zoom. Îți pot garanta că te voi surprinde cu ceea ce s-a întâmplat.
Ca să înțelegi situația mai bine îți voi povesti puțin despre relația mea de prietenie cu sora mea mai mare, care de altfel susține și cursul de Friendship. Ea îmi este cel mai bun prieten, cu ea râd în hohote până când ajung să plâng și, ca orice prieten bun, îmi știe cele mai întunecate și rușinoase secrete.
La un moment dat în timpul cursului am început să vorbim despre gusturile noastre în materie de mâncare și cumva am ajuns să vorbim despre scumpa noastră piftie, singura mâncare pe care, zic eu, România o urăște, dar o iubește în același timp. Pot spune că mă cam feream să recunosc că sunt o mare iubitoare de piftie, dar acest joc de-a v-ați ascunselea nu a durat foarte mult, deoarece sora mea mi-a dezvăluit cel mai bine ascuns secret al meu: îmi place piftia caldă. Știu sună foarte scârbos dar, știti vorba aia, “gusturile nu se discută”. După acest incident prietenii mei au început să facă glume, foarte bune de altfel din punctul meu de vedere, despre piftie. Până la sfârșit, însă, m-au acceptat așa cum sunt.
Concluzia acestei povești este că Școala LaRuxa te acceptă așa cum ești, indiferent de gusturi. Chiar dacă după această experiență plină de rușine nu m-am simțit foarte confortabil, am prins curaj și am ales să mă întorc la cursuri pentru că am început să am încredere în grupul de acolo, într-un final ajungând cu toții să formăm legături puternice.
Ioana Turcanu, 15 ani